Joi, România a asistat la ceremonia de rămas bun față de Ion Iliescu unul dintre liderii săi de stat postdecembriști. Evenimentul s-a desfășurat la Cimitirul Militar Ghencea III, respectând un protocol oficial care se aplică în cazul personalităților de rang înalt, conform prevederilor legale. Trupul neînsuflețit al celui care a condus România în momente cruciale a fost așezat pe un afet de tun, în conformitate cu tradițiile militare și cerințele legale în vigoare.
Această practică, care a devenit un element simbolic al ceremoniilor de înmormântare cu caracter de stat, nu este una recentă. A fost preluată dintr-o tradiție ce are origini în Marea Britanie, începând cu anul 1901, la moartea Reginei Victoria. De atunci, afectul de tun a fost integrat în cadrul multor funeralii regale sau de stat din întreaga lume, inclusiv în România, unde simbolismul său a fost păstrat nealterat de-a lungul deceniilor.
Un gest de onoare, nu doar o formalitate
Afetul de tun, folosit în locul unei simple mașini funerare, semnalează respectul și recunoașterea oferită unei personalități importante pentru stat. Acesta este tras de cai, iar prezența acestuia înseamnă că persoana comemorată a avut un rol major în istoria țării, fiind demnă de cel mai înalt nivel de ceremonie militară și simbolică.
În cazul de față, întregul ceremonial a fost reglementat de Legea nr. 215 din 2016, care stabilește ca foștii șefi ai statului să beneficieze automat de funeralii de stat, incluzând și onoruri militare complete. Acestea presupun, printre altele, prezența unui gărzi de onoare, intonarea imnului național și salve de tun.
Cimitirul Militar Ghencea III, locul de odihnă al marilor nume
Cimitirul unde a avut loc înmormântarea este cunoscut pentru faptul că aici sunt înhumate numeroase figuri marcante ale scenei politice, militare și culturale din România. Accesul publicului a fost restricționat, tocmai pentru a păstra solemnitatea și intimitatea momentului. Cortegiul funerar a fost întâmpinat de un public restrâns, iar reprezentanți ai autorităților statului, membri ai familiei și apropiați au fost prezenți la ceremonie.
Înainte de a fi depus în cimitir, sicriul a fost transportat cu o mașină mortuară, iar la intrarea în complexul memorial a fost mutat pe afetul de tun, simbolizând trecerea de la procesiunea civilă la cea militară. Drapelul tricolor a acoperit sicriul, ca semn al recunoștinței naționale.
Ion Iliescu-Paralele istorice și simboluri comune
Acest mod de a onora înalții demnitari ai statului nu este nou pentru România. Tradiția datează din perioada monarhiei și a fost introdusă la înmormântarea Regelui Carol I, în 1914. La acea vreme, ceremonialul funerar a fost organizat cu o rigoare deosebită: trupul monarhului a fost adus de la Sinaia la București cu trenul regal și depus în Sala Tronului de la Palatul Regal. Sicriul, înfășurat în drapelul național, a fost așezat pe un afet de tun și însoțit de un cortegiu format din reprezentanți ai Casei Regale, ai Bisericii, ai armatei și ai oficialităților statului.
Ulterior, aceeași formulă a fost utilizată la funeraliile Regelui Ferdinand în 1927, ale Reginei Maria în 1938, și, în epoca republicană, în cazul liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, în 1965. Deși regimul politic se schimbase radical, elementul militar al afetului de tun a fost păstrat, marcând astfel continuitatea unui ritual cu valențe simbolice profunde.
O tradiție cu origini britanice
Inspirată de tradiția regală britanică, utilizarea afetului de tun în astfel de ceremonii are o semnificație aparte. Începând cu începutul secolului XX, Casa Regală a Marii Britanii a decis includerea acestui element în protocolul funeraliilor suveranilor, în special atunci când distanța de parcurs între locul depunerii trupului și cel al înmormântării depășea o milă (1,6 kilometri). Astfel a apărut un nou amendament în regulamentele militare britanice („Queen’s Regulations” sau „King’s Regulations”), care a permis transportarea sicriului pe un afet tras de cai.
Acest element vizual și ceremonial a fost adoptat rapid și de alte state europene sau foste monarhii. În România, continuitatea acestui gest a fost evidentă și în perioada post-monarhistă, fiind menținut chiar și în regimul comunist, dovadă fiind ceremoniile organizate pentru Gheorghiu-Dej sau, mai recent, pentru Regele Mihai I în 2017.
Regele Mihai I și revenirea fastului monarhic
În 2017, la moartea Regelui Mihai I, România a asistat la una dintre cele mai emoționante ceremonii de adio din ultimele decenii. Trupul ultimului suveran al României a fost, la rândul său, transportat pe un afet de tun, într-o procesiune care a reunit mii de oameni în Capitală. Cortegiul funerar a trecut pe sub Arcul de Triumf, așa cum s-a întâmplat și în cazul înmormântării Regelui Ferdinand, cu aproape un secol înainte.
Afetul de tun a fost, așadar, un element de legătură între trecut și prezent, între tradiția regală și simbolismul republican modern. Fie că a fost vorba despre suverani sau foști lideri de stat, România a păstrat acest element în cadrul ceremoniilor oficiale, oferind astfel o dimensiune solemnă și vizual puternică momentelor de despărțire.
Reacții și percepții publice
În orașul natal al fostului președinte, Oltenița, ecourile dispariției nu au fost resimțite cu intensitate. Reportaje din zonă au surprins o atmosferă de liniște, fără evenimente comemorative sau omagii publice. Clopotele bisericilor au rămas tăcute, iar locuitorii au avut reacții diverse, unele marcate de indiferență, altele de rezerve față de moștenirea politică a celui trecut în neființă.
Această diferență de percepție între ceremonia oficială fastuoasă și lipsa de reacție din localitatea de origine evidențiază complexitatea sentimentelor publice față de fostul lider. În timp ce autoritățile i-au oferit onorurile cuvenite, reacțiile din societate au fost amestecate, reflectând atât recunoașterea meritelor istorice, cât și criticile privind deciziile controversate luate în perioada de tranziție post-comunistă.
Cadru legal și simbolic
Din punct de vedere juridic, nu există o marjă de interpretare în astfel de cazuri. Orice fost președinte al țării are dreptul, prin lege, la funeralii de stat și onoruri militare. Acest cadru legal asigură o recunoaștere instituțională a funcției deținute și oferă un protocol standardizat, menit să exprime continuitatea și stabilitatea instituțiilor statului.
De asemenea, utilizarea elementelor militare în aceste ceremonii simbolizează faptul că statul român recunoaște nu doar rolul administrativ al fostului conducător, ci și contribuția sa la stabilitatea națională, în momente cheie ale istoriei recente.
O moștenire istorică complexă
Persoana comemorată a fost, fără îndoială, una dintre cele mai influente figuri ale României postdecembriste. A condus țara într-o perioadă dificilă, marcată de tranziția de la comunism la democrație, iar moștenirea sa este adesea analizată printr-o lentilă duală: pe de o parte, ca factor de stabilitate; pe de altă parte, ca promotor al unui stil de guvernare conservator, cu influențe din trecut.
Cu toate acestea, statul român i-a recunoscut poziția în istorie, organizând o ceremonie pe măsura funcției ocupate. Deși discuțiile despre impactul deciziilor sale vor continua, evenimentul de înmormântare a avut o clară componentă simbolică și a respectat toate standardele unei înmormântări cu caracter oficial.
